Descrierea sitului NATURA 2000 ROSCI 0101 LARION și a ariei protejate inclusă în acesta, 2.222 „CROVUL DE LA LARION”

Introducere

Situl de importanţă comunitară ROSCI 0101 Larion împreună cu aria naturală protejată de interes naţional 2.222 „Crovul de la Larion” pe care acesta o include, au fost atribuite în custodie Asociaţiei Proprietarilor de Pădure Valea Ilvei prin Convenţia de custodie nr. 0158 din data de 08.07.2010, încheiată cu Ministerul Mediului şi Pădurilor.

Suprafață (ha)

ROSCI 0101 Larion - 3.023 ha din care 2.222 „Crovul de la Larion” - 250 ha.

Recunoaştere conform legislaţiei comunitare/naţionale

Aria protejată Crovul Larion a fost inclusă în Hotărârea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud nr.3/1995 cu o suprafaţă de 250 ha, fiind preluată ulterior în Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate cu aceiaşi suprafaţă, iar Ordinul nr. 1964 din decembrie 2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanșă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, desemnează ROSCI 0101 Larion, cu o suprafaţă 3.016 ha, sit de importanță comunitară. Ulterior, conform Ordinului nr. 2387/ 29.09.2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, suprafaţa sitului a suferit modificări în sensul majorării acesteia cu 7 ha, în prezent totalizând 3023 ha.
Situl este situat pe proprietarea Primăriilor Lunca Ilvei și Feldru (judetul Bistrița-Năsăud).

Descriere ştiinţifică (relief, climă, condiţii hidro-geografice, pedologie, geologie, tipuri de ecosisteme, habitate, specii de importanţă comunitară, etc.)

Zona a fost propusă pentru a fi inclusă în Reţeaua Europeană de Arii Naturale Protejate Natura 2000 datorită prezenţei în zonă a unui tip de habitat, care este protejat la nivelul Uniunii Europene şi considerat prioritar: 91D0* Turbării cu vegetaţie forestieră.

De asemenea zona a fost declarată ca SCI şi din considerentul că aceasta reprezintă, culoar ecologic pentru carnivorele mari 1352* - Canis lupus (Lup), 1361 - Lynx lynx (Râs), 1354* - Ursus arctos (Urs brun) dinspre situl Cuşma şi Călimani Gurghiu spre zona Sucevei.

Ulterior a fost introdusă ca specie prioritară de plante 1386 - Buxbaumia viridis.

Situl Natura 2000 ROSCI0101 Larion este localizat în extravilanul localităţii Lunca Ilvei, având o suprafaţă de 3.023 hectare. Acesta include aria naturală protejată de interes naţional, 2222 Crovul de la Larion, declarată prin legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Secţiunea a III-a – Zone protejate, cu o suprafaţă de 250 ha.

Propunerea pentru includerea zonei în reţeaua europeană de arii naturale protejate a fost făcută de WWF, în cadrul proiectului LIFE05 NAT/RO/000176 - „Habitate prioritare alpine, subalpine şi forestiere din România”, având o suprafaţă iniţială de 169 de hectare şi cuprinzând doar turbăria cu vegetaţie forestieră 91D0*, habitat prioritar la nivelul Uniunii Europene. Ulterior în urma analizării datelor deţinute, grupul de lucru Natura 2000 organizat la nivelul Ministerului Mediului au hotărât extinderea, la actuala suprafaţă, ca şi coridor ecologic pentru carnivorele mari (urs - Ursus arctos, lup – Canis lupus, râs – Lynx lynx).

Coordonatele sitului: Latitudine: N 47021’5”, Longitudine: E 2502’54”, Altitudinea: minimă - 731m, medie - 955m, maximă - 1237m.

Perimetrul geografic al comunei Lunca Ilvei face parte, împreună cu Ilva Mare, din a treia unitate montană, mai redusă ca suprafaţă ce străjuieşte judeţul Bistriţa Năsăud spre est, prin munţii Bârgăului, denumiţi şi „Muncei” datorită altitudinii mai reduse. Aceştia sunt limitaţi de Someşul Mare (între Ilva Mică şi Şanţ) şi creasta Muncei în nord, pasul Strâmba la vest, valea Bistriţei Ardelene la sud şi valea Dorna în prelungire peste Buba şi Dălbidan în est.

Încadrându-se organic în acest areal, teritoriul comunei Lunca Ilvei este alcătuit dintr-un relief extrem de variat, ce cuprinde: munţi, muncei, măguri, terase, „poderee” şi lunci. Forma depresionară a reliefului aşezării, străjuit de culmi montane pe toate laturile, fac din aceasta o unitate geografică distinctă, de o mare frumuseţe şi originalitate.

Zona este străbătută de o veritabilă reţea de ape curgătoare, la care se adaugă turbării şi izvoare de ape minerale. Aproape toate aceste ape izvorăsc în limitele comunei, adunându-se ca într-un evantai în matca râului Ilva, a cărei obârşie depăşeşte cu puţin limitele administrative până în pasul Bârgăului. Pe parcursul unui an, pâraiele ce străbat teritoriul comunei au un debit inegal ca volum. Afluenţii râului Ilva sunt: Iliuţa, Sălhoasa, Vinoasa, Ursoaia şi Cucureasa.

Pe fundalul zonalităţii locale latitudinale şi altitudinală, formele de relief, orientarea versanţilor, poziţia acestora în cadrul unităţii de producţie, imprimă modificări esenţiale în caracteristicile timpului şi climei, determinând climate locale sau topoclimatice specifice.

Evapo-transpiraţia potenţială anuală este în jur de 538 mm şi este mai mică decât cantitatea de precipitaţii anuale. În ceea ce priveşte rezervele de apă se poate afirma că vegetaţia se bazează atât pe rezervele din sol cât şi pe precipitaţiile care sunt suficiente tot timpul anului.

Conform raionării climatice din „Monografia geografică”, regiunea se încadrează în sectorul de climă continental-moderată (II), favorabilă zonei pădurilor de molid în special, dar şi de brad şi fag, cu umiditate suficientă în tot timpul anului, cu versanţi expuşi fotogenezei şi advecţiei maselor de aer din nord-vest, cu ploi intermitente de lungă durată. Iernile în această zonă sunt aspre, iar verile răcoroase, precipitaţiile medii anuale fiind de cca. 900 mm, cu o temperatură anuală sub 18⁰C.

Suprafaţa de 3023 ha a sitului Natura 2000 Larion este situată în UB II Lunca Ilvei, administrat de Ocolul Silvic Valea Ilvei. În această unitate de bază, tipul principal de staţiune este cel „Montan de amestec de productivitate superioară, brun edafic mare cu Asperula – Dentaria”, în etajul montan de amestecuri.

Aproximativ 110 ha se află în etajul montan de molidişuri, fiind reprezentat de păduri de molid cu Shagnum şi Vaccinum myrtilus, molidiş cu Polytrichum, molidiş cu anin alb, molidiş cu Oxalis acetosela pe soluri cu gleizare pronunţată.

Din punct de vedere al bonităţii pe 95% din suprafaţa unităţii se găsesc staţiuni cu bonitate superioară, şi 4% din staţiuni de bonitate mijlocie şi 1% staţiuni de bonitate inferioară.

În zona rezervaţiei cele mai răspândite tipuri de sol sunt:

Datele au fost preluate din Planul de Acțiune pentru exercitarea custodiei sitului Natura 2000 ROSCI 0101 Larion de către actualul custode al acestuia – Asociația Proprietarilor de Pădure Valea Ilvei.

Situl este localizat în Depresiunea Dornelor în apropierea Gării Gradinița și include subparcelele silvice 84A, B, 85A, B, C, D, 86A, B, C, D, E, 87A, B, C, D, E din unitatea de producție I Teșna (Ocolul silvic Coşna ediția 2000). Tinoavele sunt încojurate de păduri de molid cu structuri complexe, neregulate cu exces de umiditate în sol. Sunt prezente rare exemplare de cireș, brad și fag. Pe văile umede apar aninul alb, mesteacănul și plopul tremurător. Situl este despărțit în două datorită drumului județean 172D care îl traversează. Întrucât pentru acest drum s-au întocmit planuri de reabilitare (în prezent fiind impracticabil) s-a exclus din sit o fâșie cu o lățime de 30 m care include ampriza lui.

Importanţa ariei/zonei pentru biodiversitate şi/sau pentru conservarea speciilor/tipurilor de habitate avute în vedere la nivel european, naţional şi regional

Tinoavele se remarcă prin diversitatea structurală și floristică deosebită. Situl se află într-o stare de conservare relativ bună, are o suprafaţă cu strat de turbă mare ceea ce îi asigură stabilitatea în cazul fragmentării.

Prezintă o importantă populaţie de Drosersa rotundifolia aproximativ 500 de exemplare cantonate într-o suprafaţă de aproximativ 1 ha.

Speciile principale de arbori sunt pinul silvestru, molidul și mesteacănul pufos (există porțiuni cu compoziție pură de pin silvestru cât și porțiuni unde acesta se amestecă cu molidul și mesteacănul pufos).

Stratul de turbă are grosimi considerabile (în jur de 3 m). Trebuie menționată capacitatea de regenerare a speciilor arborescente edificatoare pentru habitat subliniată de prezența puieților de molid și pin de diverse vârste și dimensiuni. În prezent suprafețele de pădure sunt incluse în fond forestier și sunt încadrate în Grupa I functională (funcția specială de protecție) fiind supuse regimului de conservare deosebită (Ocolul silvic Coşna ediția 2000).

Unul dintre principalele motive pentru care a fost desemnată zona ca şi sit de importanţă comunitară o reprezintă prezenţa în zonă a habitatului prioritar de interes comunitar 91D0* Turbărie cu vegetaţie forestieră.

Tinovul sau mlaştina oligotrofă – se formează pe locul unei mlaştini sau al unui molidiş defrişat, prin colmatarea unui lac şi popularea zonei cu turbă. Se poate înfiripa pe diferite forme de relief şi substrat cu precădere pe roci silicioase, dar numai în regiuni cu climat umed, răcoros şi cu precipitaţii abundente.

Turbăriile cu vegetaţie forestieră reprezintă rezultatul unei evoluţii îndelungate, putând fi considerate o etapă intermediară între turbăriile active, improprii vegetaţiei forestiere şi pădurile propriu-zise.

La Larion, tinovul este înconjurat de păduri de molid cu structuri complexe, neregulate cu exces de umiditate în sol. Sunt prezente rare exemplare de cireş, brad şi fag. Pe văile umede apar aninul alb, mesteacănul şi plopul tremurător. Turbăria se află într-o stare de conservare relativ bună, are o suprafaţă cu strat de turbă mare ceea ce îi asigură stabilitate în cazul fragmentării. Prezintă o importantă populaţie de Drosera rotundifolia, aproximativ 500 exemplare cantonate într-o suprafaţă de aproximativ 1 hectar. Speciile principale de arbori sunt pinul silvestru, molidul şi mesteacănul pufos (există porţiuni de cu compoziţie pură de pin silvestru cât şi porţiuni unde acesta se amestecă cu molidul şi mesteacănul pufos). Stratul de turbă are grosimi considerabile, în jur de 3 metri. Trebuie menţionată capacitatea de regenerare a speciilor arborescente edificatoare pentru habitat subliniată de prezenţa puieţilor de molid şi pin de diverse vârste şi dimensiuni. În prezent suprafeţele de pădure sunt incluse în fond forestier şi sunt încadrate în Grupa I funcţională (funcţie specială de protecţie) fiind supuse regimului de conservare deosebită.

În formularul standard în categoria „Alte specii importante de floră şi faună” mai sunt enumerate următoarele specii de plante: Andromeda polifolia, Eriophorum vaginatum, Saxifraga cuneiforma, Corallorhiza trifida, Epipogium aphyllum, Plagimnium affine, Vaccinum myrtillus.

Fauna şi speciile de interes comunitar

Fauna ariei protejate Larion este caracteristică lumii animale care populează pădurile de amestec din Carpaţii Orientali. Cele mai importante specii faunistice, atât prin faptul că sunt prioritare pentru desemnarea de arii de protecţie conform Directivei Habitate, cât şi prin faptul că sunt populaţii nucleu foarte importante la nivel european sunt carnivorele mari (ursul, lupul şi râsul). Importanța populaţiilor de carnivore mari este recunoscută şi prin desemnarea acestui areal ca Sit de Importanță Comunitară în cadrul reţelei ecologice Natura 2000, în formularele standard aprobate regăsindu-se şi acestea.

Evaluările făcute de gestionarul fondului de vânătoare şi cotele de recoltă aprobate, relevă faptul că în zonă se întâlnesc următoarele specii de faună, pe lângă carnivorele mari: cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus), mistreţ (Sus scrofa), cocoş de munte (Tetrao urogallus), vulpea (Vulpes vulpes), jder de copac (Martes martes), jder de piatră (Martes foina), nevăstuică (Mustela nivalis), hermelină (Mustela erminea).

▲ sus ▲